Te iubesc !

Cuvintele îmi ţâşnesc spontan de pe buze. Sunt mirată, tremur. Mi-e teamă deodată, teamă că cineva mă aude, că o să vină să mă caute. E vreo greşeală ? În spatele meu, uşile s-au închis, groase, neclintite. Nu vreau să mă întorc. Zidurile penitenciarului sunt apăsătoare şi umbra lor pare că mă ameninţă. Totuşi imensitatea cerului din faţa mea mă  cheamă. Sunt ameţită. Pentru o clipă, nu mai ştiu cine sunt.