Mois: novembre 2019

Câmpia

Nicole PottierLaisser un commentaire

În faṭa mea se întinde câmpia unde mi-am petrecut copilăria. Acest teritoriu vast mă atrage și mă fascinează dintotdeauna. Ea creează  mai întâi impresia că se mișcă  în depărtare, că și cum orizontul și-ar caută drumul. Apoi, apropiindu-te, distingi cu claritate brazdele maronii lașate după dezmiriștire, că niște vergeturi fine pe un trup care tocmai a născut. Simt urcând  acel miros pătrunzător al pământului umed și proaspăt arat, el îmi freamătă în nări. Îmi aduc aminte cum acest miros mă însoțea în timpul orelor lungi petrecute în plimbările pe jos sau cu bicicleta. Punct minuscul în imensitatea care mă înconjoară, eu contemplu aceasta mare întinsă care mă duce departe într-o visare dulce-amară. Aici sunt rădăcinile mele. Un pâlc de corbi zboară în depărtare. Cu cizmele în picioare, mă avânt pe câmpuri, unde urma roților de tractor a lăsat răni adânci. Bulgări mari de pământ se lipesc de picioarele mele. Călătoria începe… Lire la suite →

Exil

Nicole PottierLaisser un commentaire

soirée d’automne –
j’écarte de mon visage
les rideaux de pluie

« C’est décidé, je pars ! » En cette journée d’octobre, elle vient tout juste de fêter 40 ans. Son mari est au chômage. Elle a quitté son poste de professeur, elle a travaillé comme secrétaire dans un cabinet dentaire où elle était un peu mieux payée. Rien n’y a fait ! Les dettes s’accumulent, ni les amis ni la famille ne peuvent plus répondre à leurs sollicitations. L’appartement a déjà été vendu avec tout son contenu. Elle se dirige d’un pas décidé vers le cabinet médical. L’agence de placement a déjà pris rendez-vous pour elle. Le médecin l’examine soigneusement, pose quelques questions et remplit le formulaire d’un air habitué. Encore une candidate à l’exil… Lire la suite →