Plicul

Nu recunosc nimic din marele oraş de beton, localitate nouă aparută pe câmp. O tristeţe grea se abate peste umerii mei, în vreme ce un val de amărăciune îmi întunecă privirea. Micul nostru grup ajunge ultimul la biserică. Ne aşezăm in prima bancă. Cum o să suport ceremonia ? Cu trupul zguduit de suspine, încerc să fac faţă, chiar dacă mă prăbuşesc lamentabil în văzul tuturor. Alături de mine, aud vocea de soprană a prietenei mele, înălţând laude lui Dumnezeu. Îi admir curajul, vocea sa, tremurătoare la început, se întăreşte cu repeziciune.

Cum sunt în primul rând, sicriul e chiar în faţa mea. Mi se pare că este atât de aproape… Nu pot să reţin acest val de amărăciune, care este mai puternic decât mine şi mă copleşeşte. După terminarea ceremoniei, ieşim ultimele. Trebuie să-mi revin pentru a-i saluta pe toţi aceşti oameni care ne-au cunoscut. În faţa bisericii, toţi ne privesc. Încerc să schimb câteva vorbe, dar vocea mi se rupe, stau mută, zidită în suferinţa mea. Apoi, sub un cer luminos, cortegiul, îmbrăcat în negru se formează din nou şi se îndepărtează la rândul său. Ne întoarcem cu paşi înceţi.

triluri repetate –
o ciocârlie face piruete
pe firmament

Iată sosind momentul… acum trebuie să mă ocup de documente. Deschid sertarul mesei de stejar care serveşte de birou : toate sunt bine aranjate şi ordonate într-un dosar de carton. Totul e acolo, dovedind obisnuinţa de a face bine lucrurile… Totusi trebuie rezolvate ultimile facturi, reziliate contractele, luată legătura cu angajatorul, cu casa de pensii, cu securitatea socială, cu casa de asigurari de sănătate. Mai rămân încă persoane de anunţat ? Probabil că am uitat câţiva oameni… fără îndoială… după zece ani de tăcere şi de despărţire, nu mai mi-amintesc. În sertar, nu mai rămâne decât un plic pe care apare numele meu. Literele au fost scrise de o mână tremurândă. Îmi înăbuş un strigăt, recunoscându-l : ultima scriere, ultima dorinţă…

culori ofilite –
odihnindu-se printre flori
o pasăre moartă

Nicole Pottier
(Traducere : Virginia Popescu).
Publicat în revista « Haiku », Bucureşti.