Culori

În viaţa lui ploua, nu făcea decât să plouă. Tristul Macondo în care se ispăşea pedeapsa celor o sută de ani de singurătate… Într-o zi, pentru a evada din cotidian şi din monotonia sa, se hotărî să picteze. Îşi puse un halat vechi, adună culori şi pensule şi badijonă o paletă. Apoi începu să picteze geamurile de la ferestre. Lire la suite

Plicul

Nu recunosc nimic din marele oraş de beton, localitate nouă aparută pe câmp. O tristeţe grea se abate peste umerii mei, în vreme ce un val de amărăciune îmi întunecă privirea. Micul nostru grup ajunge ultimul la biserică. Ne aşezăm in prima bancă. Cum o să suport ceremonia ? Cu trupul zguduit de suspine, încerc să fac faţă, chiar dacă mă prăbuşesc lamentabil în văzul tuturor. Alături de mine, aud vocea de soprană a prietenei mele, înălţând laude lui Dumnezeu. Îi admir curajul, vocea sa, tremurătoare la început, se întăreşte cu repeziciune. Lire la suite