Reverie de primăvară

scârţâitul oblonului
sub degetele mele –
răcoarea din zori

Natura este în plină înflorire, păsările îşi multiplică concertele. Mierloiul, cocoţat pe una din cele mai înalte crengi ale mesteacănului proclamă că el este regele ţinutului, şuieratul lui vesel se împrăştie într-o cascadă sonoră. Este perioada împerecherilor, femela, mică şi rotundă cloceşte. O văd adesea trecând printre tufele de fragi sălbatici, împrăştiate ici şi colo, pe marginile prost întreţinute. Mai departe disting trilurile piţigoilor albaştri care şi-au făcut cuibul în vechea cutie poştală părăsită şi ciripitul în surdină al privighetorilor de grădină ascunse în gardurile vii din apropiere. Melancolia cântecului mă emoţionează şi mă poartă spre o dulce visare.